Aceste intervenţii au avut loc în iulie 2009, în timpul proiectului Oraşul nostru – decizia noastră!, un atelier de urbanism participativ care a durat 4 luni şi care a implicat studenţi de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, alături de un grup de elevi de la Şcoala nr. 136 din cartierul Ferentari, Bucuresti.
Deşi nu au fost prevăzute în proiect, spre finalul acestuia am organizat şantiere colective pentru mici intervenţii în cartier, la care au participat atât elevii cât şi studenţii.
Primul loc amenajat cu mijloace minimale a fost o staţie de autobuz aflată vizavi de Aleea Zăbrăuţi, o zonă defavorizată a oraşului. În această staţie, cu excepţia unui gard inconfortabil, nu exista nici un loc de odihnă şi de stat jos. Am intervenit asupra gardului poziţionând deasupra lui două scânduri lungi şi late, care fuseseră anterior pictate şi decorate de copiii de la Şcoala 136. Astfel, au rezultat două băncuţe care, în decursul lunilor următoare, s-au dovedit a fi foarte folosite. Intervenţia cu pricina a rezistat aproape 2 ani.
Unul dintre elevii care a participat activ în proiect a avut ideea să folosească scândurile rămase de la băncile construite în curtea şcolii pentru a construi o masă în faţa blocului, pe strada Tunsu Petre din Ferentari, zona Aleea Livezilor. L-am încurajat şi, împreună cu câţiva copii vecini de bloc (copii în clasele aVa şi aVIa), au luat scândurile.
O săptămână mai târziu, am fost să vizităm realizarea lor: o masă lungă, în jurul căreia stăteau mulţi oameni, mai ales femei cu copii mici. Am aflat că aproape toţi cei din bloc au contribuit la realizarea ei (cuie, vopsea, ciocan etc.) şi toţi se bucurau de ea; lângă masă, un strat de flori plantat tot de locatari şi copiii lor. Aceste mici amenajări rezistă în timp, pentru că sunt respectate de locuitorii din blocurile vecine, ele reprezentând un semn că viaţa lor (şi a cartierului) poate fi mai bună.
Am stat de vorbă cu cei de la masă: ne-au enumerat cele mai acute problemele din spaţiul public al zonei (lipsa de spaţii pentru copii şi bebeluşi, amenajarea unei parcări pe singurul spaţiu verde dintre blocuri, abuzurile maşinilor care trec pe spaţiile pentru pietoni). Am vorbit despre dorinţa şi puterea lor de implicare în cartierul lor (inclusiv faptul că au depus multe cereri pentru spaţii de joacă, la primarie); am observat coeziunea celor din acest bloc şi atitudinea lor activă, pe care proiectul nostru a reuşit să o stimuleze şi în rândul copiilor lor.
Ne-am gândit că, pornind de la aceste persoane-resursă (atât copii cât şi adulţi), spaţiul de pe strada Tunsu Petre ar putea constitui un viitor studiu participativ, cu posibile intervenţii colective de amenajare (locatari, copii, studenţi, membri şi parteneri Komunitas, autorităţi locale).
Nu există încă recenzii.