Temporary autonome zone

DESPRE PROIECT

“Zona Autonoma Temporara” (TAZ) este un concept preluat din scrierile filosofuluiHakim Bey.

Pe scurt, TAZ se refera la o tactica socio-politica de a crea spatii temporare de interactiune, marcate de o structurare non-ierarhica a relatiilor sociale; in viziunea filosofului, astfel de spatii incearca sa se sustraga controlului social contemporan, devenind instrumente cheie care se strecoara in „crapaturile” procedurilor formale, prin concentrarea energiilor in prezent si prin crearea unui nou teritoriu al momentului, al spatiului si al relatiilor sociale. Filosofia lui Hakim Bey a inspirat masiv miscari sociale cum ar fi Reclaim the streets sau sub-culturi puternice cum ar fi petrecerile rave.

Conceptul ne-a inspirat si pe noi; i-am dat propria noastra interpretare, adaugandu-i o noua dimensiune: aceea a organizarii de evenimente socio-culturale in diverse spatii dezafectate pe care le-am identificat in orasul Bucuresti.

Astfel, pe parcursul anilor 2007 si 2008, am transformat in „zone autonome temporare” o serie de spatii abandonate sau semi-abandonate, carora le-am dat viata prin organizarea de evenimente culturale (proiectii de film, auditii muzicale si dans) si prin stimularea socializarii intre persoane provenind din medii diferite. Ulterior, am extins aceste evenimente si in spatii care nu erau dezafectate, dar erau marcate de perceptii si perspective negative ale altor oameni, devenind intr-un fel locuri abandonate din punct de vedere simbolic.

Astfel, am mers in urmatoarele locuri:

1.Cinema Capitol – un fost cinema insotit de o (fosta) superba gradina de vara, aflat chiar in centrul orasului Bucuresti. Despre acest loc putem spune ca este unul dintre cele mai frumoase spatii abandonate din oras; chiar si asa, fostul cinematograf se prezinta ochilor dornici de explorare sub forma unui loc salbatic, invadat de vegetatie racoroasa, beneficiind de un amfiteatru situat in aer liber. In acest amfiteatru dar si in incinta vechiului cinematograf, in care ne-am incumetat sa intram, am organizat mai multe nopti-maraton de proiectii cu diverse materiale video (documentare,animatii, fictiune); de cele mai multe ori, proiectiile s-au incheiat in zorii zilei, cu un public pe jumatate adormit dar entuziast si recunoscator pentru sansa de a petrece timp intr-un astfel de spatiu incarcat de arome ale trecutului.

2.Fortul de pe Autostrada Soarelui – apartine de o veche centura de foste forturi militare care inconjoara Bucurestiul periferic; centura respectiva dateaza din vremea domniei lui Carol I, venit pe tronul Romaniei in 1866. Prin intermediul lui Mircea Nicolae, artist si explorator urban, am descoperit acest loc si am hotarat sa organizam o serie de evenimente aici. Cu totul au fost 3 evenimente, primul dintre ele organizat in iunie 2007. Spre surprinderea noastra, desi evenimentele au fost minim anuntate, au aparut multi oameni care s-au bucurat si au apreciat spatiul respectiv. Dupa aceste prime 3 evenimente initiate de membrii ai asociatiei noastre, si alte grupuri de tineri au inceput sa organizeze activitati similare iar spatiul a devenit chiar unul popular si „trendy”.

3.Aleea Zabrauti

Aleea Zabrauti din Ferentari reprezinta un complex de locuinte sociale ajuns vestit mai ales dupa scandalul legat de curentul electric taiat in masa si platit apoi integral de catre cine altul decat Gigi Becali, episod care a scos in strada, cu mic cu mare, toata suflarea de acolo. Locuitorii din acest cartier sint in marea lor parte cetateni romi. Problemele si gradul de excluziune sociala din zona sunt cu siguranta destul de mari.

Despre Aleea Zabrauti se poate spune ca a luat forma unui “spatiu dezafectat”, insa din punct de vedere al legaturilor si conexiunilor sociale pe care oamenii de acolo le au la dispozitie, sau al ocaziilor de a veni in contact cu “lumea din afara” micului lor cartier. Motiv pentru care am hotarit sa mergem acolo sa vedem pe viu ce si cum, pentru ca daca ar fi sa te iei dupa ce auzi din presa, acesta ar trebui sa fie unul dintre ultimele locuri in care sa mergi, iar locatarii de aici unii dintre ultimii oameni cu care ai vrea sa fii in contact.

Am ajuns pe Aleea Zabrauti cu mult timp inaintea conflictului notoriu pe care tocmai l-am mentionat, in urma caruia numarul de vizitatori in zona s-a inmultit, fie ei jurnalisti sau reprezentanti ai unor ong-uri. Am initiat tot felul de mici actiuni si, in ciuda reputatiei proaste pe care o avea locul, niciodata nu am avut probleme cu cineva, ba dimpotriva, ne-am imprietenit cu citiva oameni si am stat la povesti cu ei.

Ultima oara cind am mers in Zabrauti am organizat un cinema mobil intre blocuri, care s-a terminat insa cu un mare chef in aer liber pe tot felul de muzici. In felul sau, evenimentul se subscrie seriei de zone temporare autonome, dar de data asta a fost mai ales o zona autonoma a tinerilor(suburbani) marginalizati si saraci, nu una a tinerilor (urbani) educati, ca noi, prietenii/cunoscutii nostri si altii care citesc acest blog.

A fost o seara placuta, iar tensiunea de inceput, cauzata de curiozitatea intensa a oamenilor si mai ales a copiilor vizavi de tot ceea ce se intimpla/misca, s-a anulat de tot spre final prin dans si veselie. Ni s-au intarit inca o data convingerile ca prin dans colectiv se pot anula diferentele de orice fel dintre oameni, mai ales cele culturale-sociale si se pot indeparta destule tensiuni. Dansul este in sine o forma a apropierii si a cooperarii umane. De altfel, multi antropologi si teoreticieni sociali au cazut de acord asupra faptului ca miscarile de grup coordonate, ulterior dansurile si ritualurile, reprezinta unele dintre cele mai importante acte culturale.

Nici politia nu a parut interesata de sound systemul, duba, ecranul si cheful dintre blocuri, asa ca atunci cind am strins echipamentul l-am strans de voie buna si cu voie buna. Speram sa mai ajungem in Zabrauti cat de curand pentru o noua zona autonoma temporara!